|
Introducere
in discografia U2 (pentru detalii
despre fiecare album folositi meniul din partea stanga)
U2 au aparut spre sfarsitul perioadei punk in Marea Britanie. Atmosfera era propice schimbarilor, si multe trupe sau interpreti incercau sa abordeze stiluri noi.
Din clipa in care si-au dat seama ca pot canta impreuna, au inceput sa constientizeze faptul ca sunt un grup si ca acesta va fi viitorul lor.
Niciunul dintre ei nu dorea sa faca altceva. Au trebui sa munceasca insa mult mai mult decat altii pentru a compensa lipsa de experienta. Aveau multe idei, dar nu stiau cum sa le puna in practica.
De la primele compozitii s-au lovit de acest lucru. Incepeau o melodie, dar nu mai stiau cum sa o incheie. De multe ori au fost nevoiti sa improvizeze chiar atunci cand se aflau pe scena. Rezultatul final nu era intotdeauna cel mai bun, de multe ori erau huiduiti, dar nimic nu i-a impiedicat sa mearga inainte.
Au avut de la inceput propria politica, conform careia doreau sa cante in stilul lor, si sa-si formeze astfel propria audienta. Scopul principal era acela de a semna un contract cu o casa de productie.
La un moment dat CBS-UK au fost de acord sa semneze, daca renuntau la Larry, pe care doreau sa il inlocuiasca. Refuzul trupei a fost categoric. Intr-un final, au incheiat un contract cu filiala CBS din Irlanda, pe o perioada limitata, contract in timpul caruia CBS avea dreptul sa scoata discuri U2 doar in Irlanda.
Ca urmare, in august 1979 a fost lansat pe piata intr-o editie limitata, "U2-3 EP", care continea trei melodii: Out of Control, Stories For Boys si Boy/Girl.
A urmat primul turneu, care nu a fost finantat insa de CBS, acestia avand fonduri limitate. Banii au fost dati de parintii lui Edge, Bono si Larry care au contribuit fiecare cu cate 500 £, si Paul McGuinness. Parintii lui Adam au refuzat sa-l mai ajute pana cand nu avea sa-si gaseasca o slujba.
Au inchiriat o masina si au plecat in Londra. Au cantat in cluburi, dar fara mare succes. Ghinionul se tinea scai de ei. Reprezentantii caselor de discuri nimereau mereu in serile in care nu cantau grozav. De obicei ascultau o melodie, doua, dupa care plecau.
Au fost promovati insa mult de presa. Au facut prima lor coperta, a revistei Record Mirror, iar Hot Press, in special prin Bill Graham a scris mult despre ei.
Dar, in final, s-au intors in Irlanda dezamagiti si fara un ban.
Acasa, au reusit sa-i convinga pe cei de la CBS sa mai lanseze inca un single, in ianuarie 1980, respectiv Another Day care avea ca B side melodia Twilight. Deoarece de atunci Another Day nu a mai fost inregistrata pe nici un alt disc, acest single este foarte putin cunoscut si a devenit o raritate vanata de fanii die-hard ai grupului.
A urmat un turneu de o saptamana in Irlanda, in care au facut un tur al cluburilor.
La final au cantat in Dublin pe Stadionul National. A fost un concert de succes, la care au avut un public de 2500 persoane. A fost cel mai mare show de pana atunci.
Aici s-a aflat reprezentantul Island Records, Bill Stewart, care dupa show nu a mai stat pe ganduri, s-a dus in culise si le-a propus un record deal. A fost sansa pe care o asteptau cu totii!
In Aprilie 1980 au mai scos un single care continea melodiile '11 O'Clock Tick Tock' si Touch. 11 O'Clock Tick Tock nu a fost editata pe nici un album al grupului.
Dupa ce au semnat contractul cu Island, au intrat in studio si in scurt timp au inregistrat primul lor album, Boy.
|
