tot ce pot sa zic...thank you ppl.

Hey, what happened to Mysterious Ways?

Chiar ca a fost o seara a surprizelor.

a surprizelor, da...
don't know about you guys (de fapt cred ca stiu ) da mie mi-a placut extrem de tare. great time. abia il astept pe urmatorul.
ar fi fost si mai great daca ati fi avut timp cu totii sa ramaneti mai mult, sa mai povestim de una alta..

Dar a fost tributul the biggest sau the greatest? Sau nici una din cele 2 variante?

se numeste "masacrat" piesele Original of the species si Misterious Ways. sorry 'bout that, m-am simtit f rau pt rasolul de la astea doua

se intampla si la case mai mari

eu ma gandesc la bullett the blue f*****g sky

next time...voi canta ONE

Mi-a placut, lume veche, lume noua, mai multi oameni in fata, mai multe chestioare dragute, snipetturi neasteptate (bravo pentru foo fighters).
Nu spun nimic despre instrumentisti ca i-am mai tot laudat pana acum, trebuie insa neaparat sa o mentionez pe Raluca - m-ai facut sa ascult cu drag COBL (cei care stiu cat imi repugna piesa asta, pot sa iti certifice ce mare lucru ai realizat)
Deci, Raluca, you rock! Data viitoare vrem si faimosul Running, da?

ma, cum stiti voi sa faceti omu sa-i cada bine.. (si sa roseasca era parca, da..)
multumesc de vorbele bune, si tre sa zic ca mie una mi-a placut mult sa cant langa baietzii nostri. si langa voi toti. cat despre cobl, AchtungBaby, ma bucura ce zici, si trebuie sa spun ca nici io nu mor efectiv dupa ea, da acolo chiar mi-a cazut bine. and running it is, for the next time.
revin si spun iar ca sper ca data viitoare sa avem timp mai mult de stat .. in povesti, vorba aia.

raluca , a fost o placere deosebita sa cant impreuna cu tine.

Pentru mine probabil a fost ultimul tribut in care am cantat atat de mult, din motive pur personale. Am fost mereu adeptul ideii acelea "si baiatul isi lua chitara si chitara isi lua foc". Nu e o decizie legata de nimeni altcineva decat de mine. Nu mi-am propus niciodata prea multe de la aceste tributuri, sunt fun, sunt super dar vreau prea mult sa fiu acolo in sala sa ma bucur de ele ca si privitor. Unde mai pui ca eu am nostalgia pieselor simple cu o doua chitari si eventual un bas...Prea elaborat , asa cum am incercat noi, nu a iesit deloc asa cum mi-as fi dorit. Prefer sa cant un cover fara sa fiu un wannabee... Inca odata, nu e ceva legat de ceilalti. Bob cred ca ma intelege cel mai bine. Iubesc creativitatea si imi e greu sa accept rigoarea. Creativitatea imi da cea mai mare bucurie atunci cand cant. Jocul. Cata vreme nu ma joc, intra insa in scena celalat factor si anume acuratetea. Iar aici sunt ramas in urma. Sunt depasit. Nu am studiat niciodata o partitura u2 cu atentie, nu am fost atent la ce/unde /cand se intampla. Nici nu cred ca o voi face vreodata. Iar pasul de la acustic la electric daca tot e facut, cam trebuie facut tocmai in sensul acesta. Ori cant perfect o piesa, ori mai bine las pe ceilalti sa o faca. Nu ma satisface sa fac my best in momentul tributului pentru ca niciodata nu am facut my best in cadrul lor..E chiar curios cum puteau sa iasa unele piese acasa unde era pur si simplu placerea pura a cantatului. Bob , iti poate confirma... pur si simplu extindeam piesa cu minute bune si nu mai doream sa o incheiem. . Iar acum , ideea de a sta ore intregi undeva pe "scena" cand inima imi e in sala, vine ca o cireasa amara, pe care pot evita sa o gust... Asadar in acest moment, astfel vad lucrurile. The biggest tribute, this homecoming , este iesirea mea ne_oficiala din scena.
exit , stage left.
Cya all from the crowd.

extrem de cinstit exprimat si foarte legitim punctul tau, leviathan. si cred ca nu numai bob intelege. si pup pariu ca toti simtim lucrurile astea la fel pana la urma. desi am vazut doar doua din tributuri, sant sigura ca jocul de care zici este la fel de important si pentru ceilalti. si dookie a fost locul unde probabil a fost la indemana ca oamenii sa se intalneasca pentru a da jocului o bucurie in plus. ca lucrurile au evoluat in directia asta, pana in punctul in care sant astazi, nu este decat un experiment care a venit firesc in timp, banuiesc, asa cum firesc este sa-si gaseasca in continuare traiectoria, azimutu cel mai potrivit fata de media dintre ceea ce se doreste de fiecare in parte si ce vrem toti la un loc.
si ce vrem?
pot sa spun cum vad eu.
sa ne intalnim, logic. cu cat mai multi, cu atat mai bine. s-asa nu santem o groaza.
sa se cante. u2. de catre oricine. de catre toti. acustic. sau electric. sau jumi-juma. sau numa din gura. sau din frunza.
s-avem timp. sa nu ne grabim. hai, am cantat, am plecat urgent. sa mai vorbim, sa ne mai cunoastem.
astea ar fi cele de baza. asa ca din punctul meu de vedere, astea se pot intr-o suta de locuri si intr-o suta de feluri. 1 data sau de 10 ori pe an, cum putem.
poate la munte, vreo trei zile.. sa fie noapte, sa fie foc, sa-ti poti tine jumatea cu o mana si cu cealalta sa poti canta la chitara sau la muzicutza sau la ce vrei.. sau sa tii o bere si pana la urma spre dimineatza s-o dam pe coldplay, counting crows sau poate chiar dm ..
asa ca.. no good-byes tonight, please, nothing really changed, daca te uiti bine..